La evenimentul care a avut loc în faţa casei natale a poetului maghiar Petőfi Sándor, cu ocazia aniversării Revoluţiei Ungare de la 1848/49, prim-ministrul a subliniat că marele drum al libertăţii maghiare mai durează şi astăzi – deşi în ultimii două sute de ani au existat şi ocoluri sau căi înfundate.
“Astăzi, Petőfi Sándor este aici, cu noi, pe acest drum”, a spus şeful guvernului de la Budapesta. Vedem cum se revoltă atunci când străinii vor să le spună maghiarilor cum să trăiască, a explicat Orbán. Îl vedem cum îi confruntă pe mai marii lumii, care vor să îi asimileze pe maghiari într-un superstat european. Vedem cum trece în faţa celor 12 puncte ale revendicărilor paşoptiste: să fie pace, a declarat premierul.
În fiecare maghiar este un pic din Petőfi, iar în Petőfi este acolo fiecare maghiar, a mai spus prim-ministrul. Maghiarii îl privesc pe Petőfi ca pe unul dintre noi, dar care se ridică deasupra noastră, a subliniat Orbán.
“Fiecare maghiar ştie cel puţin un vers al lui Petőfi, încă din copilărie. De aceea, nu este nevoie să o spunem, o ştim şi fără cuvinte: în fiecare maghiar este un pic din Petőfi, iar în Petőfi este acolo fiecare maghiar”, a afirmat Viktor Orbán.
Şeful guvernului de la Budapesta a spus, de asemenea, că atunci când s-a născut Petőfi, Kölcsey tocmai ce finaliza textul care urma să devină textul imnului naţional al Ungariei, iar peste 25 de ani, în 1848, Ungaria nici nu mai era aceeaşi ţară, ci o naţiune care şi-a ridicat capul şi şi-a îndreptat spatele, care în lumea naţiunilor europene privea înainte cu încredere în sine.
Viktor Orbán a vorbit despre realizările pe care ţara le-a obţinut în acea perioadă, inclusiv despre înfiinţarea unei academii de ştiinţe, a construcţiei căilor ferate sau lansarea pe Dunăre a unor nave cu aburi.
Motivul pentru care de 175 de ani încoace, maghiarii spun, iar şi iar, povestea evenimentelor de la 15 martie, este acela că este vorba de o mare zi de naştere, una comună, în care oamenii îşi aduc aminte de naşterea libertăţii maghiare, a explicat Orbán.
Prim-ministrul s-a închinat şi în faţa memoriei familiei Petrovics. Comemorându-l pe tatăl poetului, politicianul a spus că la apogeul vieţii sale, acesta a devenit membru cu drepturi depline al comunităţii cumanilor liberi, iar mama lui Petőfi, Hrúz Mária, cea care a dat naştere celui mai mare poet maghiar, a fost o femeie slovacă.
Maghiarii îl consideră pe Petőfi cel mai mare poet al lor pentru în persoana sa se regăseşte, în acelaşi timp, atât soarta maghiarilor, cât şi geniul maghiarilor, a declarat Orbán. Poate că este astfel pentru că libertatea are propria sa limbă mondială, iar dialectul său maghiar a fost creat de Petőfi Sándor, a spus premierul. Maghiara este cea mai reuşită limbă a libertăţii, deoarece limba lui Petőfi este înţeleasă în toate colţurile lumii, poeziile sale fiind traduse în peste 200 de limbi, a menţionat prim-ministrul.
Viktor Orbán a spus, de asemenea, că Petőfi nu era potrivit să fie militar şi că era un om dificil. Cu toate acestea, oamenii l-au îndrăgit. A scris doar cinci ani, cu toate acestea, opera vieţii sale este completă, “a făcut pentru ţară toate lucrurile pe care şi le-a asumat în poeziile sale”. Dacă ne mulţumim cu mai puţin decât am putea fi, devenim nedemni de noi înşine, a adăugat Orbán.
“Noi nu suntem oricine, noi suntem maghiari, iar să te naşti maghiar înseamnă o obligaţie: să fii demn de comunitatea de care aparţii”, a punctat premierul ungar.
Petőfi a vrut să fie un cetăţean liber al unei Ungarii libere, a mai spus Orbán, despre meritele poetului.
“Noi, cei de astăzi, urmaşii săi, suntem mai moi şi credem că ar fi meritat să moară în linişte, în patul său, însă el a decis altfel: a murit aşa cum a spus, ca un apostol al libertăţii mondiale, în lupta pentru libertatea maghiară.
“În fiecare maghiar este un pic din Petőfi. Trăiască libertatea, trăiască patria! Bunul Dumnezeu, deasupra tuturor, iar Ungaria, înainte de toate! Trăiască Ungaria, trăiască maghiarii!”, a spus Viktor Orbán, în încheiere.