La evenimentul organizat de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, sociologii István Horváth, Tamás Kiss şi Valér Veres au evaluat, din punct de vedere profesional şi analitic, rezultatele provizorii care au fost publicate la sfârşitul lunii decembrie.
Discuţia a fost moderată de Csaba Zoltán Novák, şeful institutului, de-a lungul a patru teme: metodologie, procese demografice, identitate şi politici publice. Potrivit celor spuse, din punct de vedere metodologic, România s-a aliniat abia acum celorlalte state membre ale UE, cu toate acestea, greşeli au mai existat.
Printre altele, s-a mai spus şi că, în baza rezultatelor provizorii, este dificil să determinăm diferenţa dintre populaţia reală şi cea legală a României, întrucât în statistici ar fi putut să ajungă un număr mare de persoane care locuiesc, de fapt, în străinătate. Putea fi luat în evidenţă oricine deţinea o carte de identitate românească sau era trecut în bazele de date.
O altă dificultate o va reprezenta faptul că 2,5 milioane de locuitori au fost înregistraţi fără notarea etniei, a limbii materne şi a apartenenţei religioase. Potrivit sociologilor, acest lucru îngreunează şi cercetările ulterioare asupra maghiarilor din Transilvania.
Potrivit lui Tamás Kiss, acest lucru ar putea duce în viitor şi la neînţelegeri, ar putea fi considerată “indiferenţă cu privire la etnie”, ceea ce nu este caracteristic în România. “Marea majoritate nu este indiferentă cu privire la etnie, ci a închis completarea chestionarului din întâmplare”, a spus acesta. Câţi dintre aceştia sunt maghiari, se va vedea doar la defalcarea teritorială.
Potrivit datelor provizorii, pierderea naturală a populaţiei României este de 624 000 de persoane, în principal din cauza emigraţiei. A existat, însă, şi un nivel ridicat de imigraţie: au sosit refugiaţi români din Ucraina şi români din Republica Moldova. Statul priveşte imigranţii ca forţă de muncă.
“În cazul maghiarilor din România, este dificil să calculăm pierderea reală, întrucât abia dacă ştim care este numărul maghiarilor, care potrivit primelor date ar putea fi în jur de 1,1 milioane”, au spus experţii. Astăzi, Ungaria nu mai reprezintă ţara de destinaţie nr. 1 a migraţiei maghiarilor transilvăneni, care aleg mai degrabă statele din Europa de Vest. Potrivit cercetătorilor, numărul maghiarilor din România care au domiciliul în Ungaria este de 280 000; în ultimii zece ani, acest număr a crescut cu 24 000.
În legătură cu subiectul identităţii, s-a spus: despre existenţa unor fraude s-a în acest sens s-a vorbit deja la recensământul din 1992. “De atunci, am învăţat că statele nu au nevoie să facă fraude, întrucât deţin tehnologia producerii unor realităţi statistice”, a spus István Horváth.
Acesta a mai relatat că deşi acum categoriile etnice au fost determinate de organizaţiile minorităţilor naţionale, identificarea multiplă nici nu a fost discutată măcar. Potrivit sociologului, în acest domeniu ar fi nevoie de o schimbare de paradigmă.
Potrivit lui Tamás Kiss, schimbarea de paradigmă ar fi dacă atunci când se vorbeşte despre etnie şi limbă maternă, acesta din urmă ar fi aspectul decisiv, iar maghiarii transilvăneni s-ar defini drept o “comunitate culturală lingvistică multietnică”. Astfel, în descrieri “s-ar regăsi” şi romii, secuii şi şvabii vorbitori de limba maghiară. O altă întrebare este ce se va întâmpla cu imigranţii din Secuime, a mai adăugat sociologul.
În ceea ce priveşte politicile publice, s-a spus că elita politică se concentrează pe clasa de mijloc prosperă, ceea ce este mai puţin compatibil cu structura socială a comunităţii maghiare din Transilvania, întrucât aceasta include mulţi romi şi multe persoane care trăiesc din munca sezonieră efectuată în străinătate. Pentru ca maghiarii din România să se păstreze într-un număr mai mare, ar trebui integrate aceste “categorii inferioare”, susţin experţii.
“Avem puţine resurse, trebuie să ne descurcăm cu ceea ce avem”, a declarat Valér Veres, care a spus că cei 110 000 de romi vorbitori de limba maghiară din România sunt discriminaţi dublu: atât ca maghiari, cât şi ca romi.