Politicianul a ţinut o conferinţă în care a evocat viaţa şi opera a trei celebrităţi ale vieţii publice transilvănene -Jakabffy Elemér (1883-1963), politician şi redactor, Dsida Jenő (1907-1938), poet şi redactor, Páskándi Géza (1933-1995), poet, dramaturg şi eseist – reamintind că toţi trei aveau legături strânse cu Satu Mare. Dsida s-a născut în acest oraş, Páskándi în apropiere, la Viile Satu Mare, iar Jakabffy a decedat la Satu Mare. Toţi trei au trăit urmările dictatului de la Trianon prin consecinţele acestuia asupra carierei lor.

Referindu-se la Jakabffy, vorbitorul a spus: acest politician, avocat şi publicist ungar, care a devenit pe urmă maghiar din România, a formulat constatări cu privire la minorităţile naţionale, care sunt adevărate şi acceptabile şi după o sută de ani, el şi-a ridicat glasul împotriva nedreptăţilor şi a îndemnat la reglementarea relaţiilor dintre majoritate şi minoritate.

Jakabffy a realizat că politica este doar un mijloc pentru a menţine literatura şi cultura maghiară şi a crezut în formele autoguvernării culturale create pentru ocrotirea culturii minoritare ca într-o manifestare a “autonomiei culturale”. El a reprezentat comunitatea maghiarilor şi la nivel internaţional, punând un accent deosebit pe responsabilitatea totalităţii naţiunilor faţă de minorităţi, a subliniat Katalin Szili.

Ea a explicat că în opera lui Jakabffy a avut un rol semnificativ concepţia potrivit căreia cultura apropie popoarele şi constituie o legătură reală între ele.

Vorbind despre Géza Páskándi, politicianul partidului de guvernământ ungar a spus că apartenenţa scriitorului la minoritatea naţională a fost însoţită de sentimentul umilirii, el şi-a petrecut o parte din viaţă în închisoare, din cauza acestei apartenenţe. Opera lui Páskándi a fost dominată de o tonalitate aparte, un ton absurd.

Despre Jenő Dsida, care a trăit doar 31 de ani, politicianul a reamintit că a scris în opt limbi, în timpul unei scurte existenţe a realizat operă suficientă pentru o întreagă viaţă.