×
Kövessen minket Facebook-on is!

Már követem az oldalt!
×

Un profesor maghiar a identificat substanţele chimice care joacă un rol-cheie în sunetul viorilor Stradivarius

 

Washington, miercuri, 18 august 2021 (MTI) - Este pentru prima dată în lume când au fost identificate majoritatea substanţelor chimice utilizate pentru tratarea lemnului viorilor Stradivarius. Astfel, s-a confirmat descoperirea pe care a făcut-o un profesor maghiar, în urmă cu zeci de ani, potrivit căreia soluţia utilizată pentru combaterea dăunătorilor a jucat un rol-cheie în sunetul uimitor al acestor instrumente.

Cu aproximativ 40 de ani în urmă, József Nagyváry, profesor de
biochimie, pensionat de la Universitatea A&M din Texas, a fost
prima persoană din lume care a demonstrat că unul dintre motivele
principale pentru care viorile Stradivarius au un sunet unic – în
plus faţă de măiestria cu care sunt produse – este acela că
legendarul realizator al viorilor, respectiv ceilalţi lutieri
(printre care şi Guarneri del Gesu), au tratat materialul lemnos al
viorilor cu chimicale menite să îndepărteze paraziţii vremii, scrie
pe portalul de ştiri din domeniul vieţii ştiinţifice Phys.org.

“De-a lungul anilor, toate cercetările mele s-au bazat pe
presupunerea că lemnul folosit de marii maeştri lutieri a fost
supus unui tratament chimic agresiv, iar acesta a contribuit la
sunetul uimitor al viorilor Stradivarius şi Guarneri”, a spus
Nagyváry, care a fost co-autor al studiului publicat acum în
revista “Angewandte Chemie”.

Potrivit celor mai recente rezultate, lemnul folosit pentru
realizarea instrumentelor a fost tratat cu un amestec de borax,
zinc, cupru, alaun şi apă de var. “Boraxul a fost folosit de multă
vreme ca substanţă de conservare; în Egiptul antic, pentru
îmbălsămări, iar mai târziu, ca insecticid”, a remarcat expertul.

Utilizarea acestor substanţe chimice sugerează o colaborare
strânsă între lutierii din Cremona şi farmaciştii locali. Probabil
că atât pentru Stradivari, cât şi pentru Guarneri a fost importantă
tratarea în mod corespunzător a viorilor, pentru a preveni ca
insectele să deterioreze instrumentele.

Potrivit lui Nagyváry, probabil că maeştrii au tratat lemnul cu
o metodă proprie, dând o mare importanţă procedurii, deoarece şi-au
dat seama că astfel, lemnul este întărit, iar sunetul devine unul
perfect. Bineînţeles, aceste metode au fost păstrate secret; pe
atunci nu existau brevete de invenţie, iar prin simpla examinare
vizuală a instrumentelor finite nu s-a putut afla ce soluţii au
fost folosite pentru tratarea lemnului.

De-a lungul vieţii sale, Antonio Stradivari (1644 -1737) a
realizat aproximativ 1200 de viori şi şi-a vândut instrumentele
exclusiv celor bogaţi, printre care şi celor din familia regală.
Astăzi, în lume mai există aproximativ 600 de viori Stradivarius.

Contemporanul mai puţin cunoscut al maestrului, Guarneri del
Gesu, şi-a vândut viorile mai cu greu, cu toate că astăzi sunt
considerate a fi – atât în ceea ce priveşte calitatea, cât şi în
ceea ce priveşte preţul – unele egale viorilor Stradivarius.

Potrivit lui Nagyváry (87 de ani) este nevoie de cercetări
suplimentare pentru a înţelege mai bine modul în care combinaţia de
produse chimice şi lemn are ca rezultat un astfel de sunet.