Stimaţi comemoratori! Nu există o altă naţiune în lume, care să fi răbdat un astfel de secol. Dar noi suntem încăpăţânaţi, rezistenţi şi inventivi, de aceea nu doar am rezistat, ci am ajuns astăzi din nou la victorie. De aceea ne exprimăm profunda noastră recunoştinţă şi cea mai înaltă recunoaştere pentru statornicia seculară a comunităţilor noastre naţionale deslipite, şi pentru devotamentul lor faţă de naţiunea maghiară şi pământul lor natal. Numai acea naţiune poate deveni mare, care îşi parcurge propria sa Calvarie. Cel care ajunge să cunoască drumul încercărilor. Care rezistă la încercări. Care înţelege că doar cu dreptate, fără putere, nu se fac multe. Istoria nu este milostivă. Nu iartă slăbiciunile. Fără oameni potriviţi, suntem pierduţi. Dacă îi ascultăm pe lingăii anemici, suntem pierduţi. Dacă cedăm în faţa forţelor de destrămare, suntem pierduţi. Maghiarii niciodată nu-şi mai pot permite luxul slăbiciunii. Numai ce putem apăra, numai acel lucru este al nostru. Aceasta este legea şi acesta este destinul nostru. De aceea, pentru noi fiecare meci durează până când îl câştigăm. De aceea nu s-a sfârşit istoria maghiarilor nici la Mohács, nici la Şiria şi nici la Trianon, şi de aceea va străluci fiecare piatră a coroanei lui Sfântul Ştefan.
Stimaţi comemoratori!
Următorul deceniu nu va fi deceniul descensiunii şi nici al
pierderilor, ci deceniul sporirii şi a construirii ţării. Lumea
este în mişcare. Schimbările sunt tectonice. Statele Unite nu mai
şade singură pe tronul lumii, Eurasia se reconstruieşte cu mare
forţă, încheieturile Uniunii Europene scârţâie sperând să se
salveze cu un salt mortal. Sub picioarele vecinului nostru estic se
cutremură pământul. Şi Balcaniul este plin de întrebări care-şi
aşteaptă deocamdată răspunsul. E pe cale să se nască o nouă ordine.
Şi în lumea noastră, în vieţile noastre bat la poartă mari
schimbări. Secole de-a rândul am considerat pierderile ţării
noastre nişte lovituri ale sorţii ce nu puteau fi parate. Inclusiv
în ultimul secol. În lipsă de forţă proprie am aşteptat ca din
neantul legendelor să sosească armata miraculoasă, salvatoare, care
să întoarcă destinul maghiarilor. Priviţi istoria din ultimul
secol. Trebuie să înţelegem profunzimea schimbărilor din ultimii
zece ani. Să nu ne speriem de ceea ce vedem: noi suntem cei pe care
îi aşteptam. Da, noi suntem cei care vom răsturna destinul
Ungariei. Sperăm ca generaţia noastră, cea de-a patra generaţie a
Trianonului, să-şi îndeplinească menirea şi să ducă Ungaria până la
porţile victoriei. Dar lupta decisivă trebuie dusă de generaţia
următoare, cea de-a cincia de la Trianon. Aceasta trebuie să facă
ultimii paşi. Cum este scris: „Adunaţi-vă puterile. Înainte de
toate. Apucaţi-vă de cea mai simplă treabă. Înmulţiţi-vă, ca
sporindu-vă să vă puteţi apropia şi de Dumnezeul cel infinit.” Nu
va fi uşor şi nici simplu, dar va merita. Vă aşteaptă vremuri mari.
Pregătiţi-vă, pregătiţi-vă în fiecare zi. Unagiara înainte de
toate, Dumneau deasupra noastră a tuturora.
Hai, Ungaria! Hai, maghiarii!
