Trianon 100 - Cuvântarea festivă de centenar al prim-ministrului ungar Viktor Orbán - DOCUMENT - partea 2.

 

Doamnelor şi Domnilor! Mulţi s-au arătat dispuşi să înhumeze Ungaria. Unii au vrut să priveze nemţii de un aliat, alţii au vrut să se răzbune pe Habsburgi, unii a fost conduşi de dorinţa de a profita, alţii i-au urât din totdeauna pe maghiari. Aceştia s-au aliat pentru ca noi să dispărem de pe suprafaţa pământului. Dar noi suntem a naţie încăpăţânată, niciodată n-am vrut să participăm la propria noastră înmormântare. Nici străbunii noştri n-au cedat. Nu au îngenuncheat şi nu au cerut clemenţă. Am rămas în picioare şi am rezistat. Am rezistat oraşelor vagon, lagărelor naziste, gulagului sovietic, deportărilor, Cehoslovaciei, Iugoslaviei şi lui Ceauşescu. Astăzi nu mai există nici Cehoslovacia, nici Iugoslavia şi nici Uniunea Sovietică. Nu mai există nici imperiu britanic şi nici imperiu francez. Şi ce-a rămas din ele, tocmai se zbate în strânsoarea multiculturală a coloniilor care se răzbună. Nici cei mari nu pot evita dreptatea pe care o face istoria. Şi întocmai cum este adevărat, că cine se aseamănă, se adună, este adevărat şi faptul că ce nu se aseamănă, se destramă. Adevăr s-a grăit acum o sută de ani: noi vom fi aici la înmormântarea celor care ne-au dorit îngropaţi. Noi maghiarii rămânem pe loc, din orice direcţie ar bate vântul. Rămânem pentru că suntem acasă. Suntem acasă şi de aceea supravieţuim. Maghiarimea, precum inima omului, ba se contractă, ba se dilată, dar în esenţă, de o mie de ani trăieşte în locul marcat de marii noştri întemeietori de stat. Apărăm cu demnitate Bazinul Carapatic, acest lucru fiindu-ne menirea. Fiecare nou-născut maghiar este în acelaşi timp un nou post de pază. Noi nu fărâmiţăm, nu chinuim, nu vindem Bazinul Carpatic, ci îl păstrăm. Trebuie să trăim cu încrederea şi atitudinea unui popor care ştie că a dat mai mult lumii, decât a primit de la ea. Performanţa noastră ne îndreptăţeşte să ne continuăm istoria. Iar noi, cei de astăzi, trebuie să ştim că am avut graniţe şi mai proaste, şi cu toate acestea suntem aici.

Stimaţi comemoratori!

În loc de Cehoslovacia şi Iugoslavia am primit slovaci,
sloveni, croaţi şi sârbi. Suntem bucuroşi să construim împreună cu
Slovacia, Serbia, Croaţia şi Slovenia, mândri de existenţa lor
naţională, un viitor comun. Istoria ne-a oferit şansa, poate pentru
ultima dată, ca popoarele central-europene să păşească într-o nouă
eră în care să se apere împotriva pericolelor care îi ameninţă din
vest şi est, şi să se ridice împreună. În ultimii zece ani am
dovedit vecinilor noştri că dacă forţa de viaţă a componentelor
naţiunii maghiare se adună, este bine şi pentru ei, nu numai pentru
noi. Doar statul are frontiere, naţiunea nu. Aceasta este legea.
Unii au înţeles-o, alţii nu. Cei ce n-au înţeles legea, ar trebui
să se grăbească pentru că li se scurge timpul.

Doamnelor şi Domnilor!

Avem în spatele nostru o istorie de o mie de ani, de aceea noi
ne ridicăm deasupra barierelor generate de „aici” şi „acum”. Noi
vedem în Prozsony Bratislava şi în Kolozsvár Cluj. Vedem, pentru că
privim lumea ungureşte. Vedem patria în înălţimi, dar şi sub firele
de iarbă. De priveşti ungureşte, accepţi că slovacii rămân slovaci,
iar românii români. Vedem în vecinii noştri ceea ce ne desparte,
dar şi ce ne uneşte. Cine priveşte lumea ungureşte, vede prin ochii
Sfântului Ştefan. Şi să vezi secolul XXI prin ochii Sfântului
Ştefan înseamnă că noi vrem să municm împreună cu popoarele care
trăiesc alături de noi pentru măreţia Bazinului Carpatic. Astăzi
din nou suntem cea mai populată ţară din Bazinul Carpatic. De o
sută de ani nu am mai fost atât de puternici. Construim poduri şi
căi ferate – până jos, la Belgrad, şi autostrăzi – până sus, la
Katovice. Forţa noastră gravitaţională pe plan politic, spiritual,
economic şi cultural creşte pe zi ce trece. Au început să se
reîntoarcă maghiarii. Suntem insula păcii şi a siguranţei faţă de
Europa de Vest. Şi ca să rămânem aşa, se construieşte cu paşi
rapizi şi noua armată maghiară. Forţa înseamnă şi responsabilitate,
şi noi suntem conştienţi de greutatea responsabilităţii noastre.
S-a sfârşit era carantinei de după Trianon, secolul singurătăţii.
Este înălţător că avem din nou aliaţi, avem din nou vecini buni şi
putem să ne pregătim împreună pentru viitor.