Cluj, luni, 20 mai 2019 (MTI) - De trei săptămâni există tensiune
în relaţiile româno-maghiare din cauza solei eroilor români
înfiinţată de Primăria Dărmăneşti, cu sprijinul statului român, în
cimitirul militar austro-ungar din Valea Uzului, la graniţa dintre
Ţinutul Secuiesc şi Moldova.
Primăria Dărmăneşti a anunţat, pentru data de 17 mai,
inaugurarea solei româneşti, dar a amânat evenimentul după ce
Inspectoratul de Stat în Construcţii a constatat că primăria şi-a
eliberat ilegal autorizaţia de construcţie: documentaţia întocmită
nu demonstrează în mod clar dreptul de proprietate asupra
terenului. Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale a
considerat, de asemenea, ilegală autorizaţia de construcţie.
Înainte de 1918, Valea Uzului a fost una dintre cele mai estice
aşezări ale Ungariei. Ea a fost înfiinţată într-o poiană pe malul
râului Uz, cu curgere spre Moldova, la câţiva kilometri de fosta
frontieră de stat. Localitatea este legată printr-un drum de 33 km
de Sânmartin, iar spre Moldova, de Dărmăneşti, localitate situată
la 21 km distanţă. Datorită drumului aproape impracticabil, satul
s-a izolat şi s-a depopulat. În 2002, mai locuiau aici nouă
persoane iar în 2011 doar trei, toţi fiind maghiari. Ultimul
locuitor a părăsit satul în 2017. Valea Uzului nu a fost
electrificată niciodată. Cele mai reprezentative clădiri ale
satului au fost construite în 1942 de către Armata Ungară. În
perioada comunistă, clădirile fostei cazărmi de grăniceri au fost
cedate spre utilizare judeţului Bacău. Moldovenii au înfiinţat aici
o tabără de pionieri, clădirile fiind astăzi abandonate.
Conform legilor în vigoare, localitatea este parte a comunei
Sânmartin din judeţul Harghita. Astfel apare şi în Legea 2/1968
privind organizarea administrativ teritorială a României, respectiv
în Legea 103/2002 care stabileşte separarea comunei Cozmeni de
Sânmartin. Această apartenenţă este confirmată de o serie de
hotărâri de guvern şi ordine ministeriale. Ultima, HG 299/2010, a
stabilit patrimoniul comunei Sânmartin în care este inclus şi
cimitirul militar. Valea Uzului apare în evidenţele de recensământ,
precum şi în registrul electoral, ca parte a comunei Sânmartin, iar
cimitirul militar apare în administrarea acestei comune, conform
Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor pe site-ul Ministerului
Aparării Naţionale.
Legea comunistă privind organizarea administrativ teritorială a
României nu a trasat graniţele judeţelor exact pe frontiera estică
a fostei Ungarii. În zonele muntoase, terenuri din Transilvania au
ajuns să aparţină judeţelor din Moldova. Cu toate acestea, Valea
Uzului a rămas în Transilvania. Graniţa dintre judeţele Harghita şi
Bacău, a fost trasată pe o porţiune de peste 10 kilometri, pe valea
râului Uz. Satul se află pe partea judeţului Bacău, dar graniţa
judeţului a fost trasată astfel încât să ocolească aşezarea.
După promulgarea Legii 7/1996 care prevede trecerea în
registrele cadastrale a limitelor localităţilor, Dărmăneşti a emis
pretenţii asupra localităţii Valea Uzului. Punctul său de vedere
era întărit de faptul că, la momentul respectiv, aşezarea era
accesibilă doar dinspre Moldova. În anul 2001, oficiile cadastrale
ale celor două judeţe împreună cu Primăria Dărmăneşti au decis,
fără reprezentanţii comunei Sânmartin, ca teritoriul aşezării se
află în judeţul Bacău. Acest proces verbal a creat situaţia
specială în care, localitatea Valea Uzului este în judeţului
Harghita, dar terenul pe care se află aparţine judeţului Bacău. În
luna martie a acestui an, Consiliul Local Dărmăneşti a transferat
cimitirul din domeniul privat al oraşului în domeniul public, iar
pe la mijlocul lunii aprilie l-au şi întabulat.
Pasul mai puţin cunoscut al Carpaţilor a avut o importanţă
strategică în timpul celor două războaie mondiale. În urma
ofensivei române din august 1916 şi eliminarea trupelor româneşti
din Transilvania în octombrie, timp de un an şi jumătate s-a format
în Valea Uzului un război de tranşee, la est de fosta frontieră de
stat, între Divizia 39 Infanterie a Armatei Regale Ungare,
respectiv Divizia 7 Infanterie a Armatei Române. Trupele româneşti
au fost înlocuite în noiembrie 1916 de către unităţi ale armatei
ruse. De ambele părţi, luptele s-au soldat cu mari pierderi. De-a
lungul luptelor, Valea Uzului s-a aflat pe teritoriul controlat de
unguri. În cimitirul militar din localitate armata ungară şi-a
îngropat morţii. Armatele române şi ruse şi-au înfiinţat cimitire
militare pentru soldaţii căzuţi la est de linia frontului, în zona
oraşului Dărmăneşti. În timpul războiului, în cimitirul din Valea
Uzului, au putut ajunge doar trupurile unor soldaţi români sau ruşi
care au fost înmormântate de Armata Ungară.
Consiliul local Dărmăneşti susţine, în contradicţie cu
izvoarele austriece şi ungare, că în Valea Uzului se găseşte un
cimitir internaţional înfiinţat între 1926-1927 de către Societatea
Cultul Eroilor. Acesta susţine că 1306 de soldaţi români, maghiari,
germani, austrieci, italieni, ruşi şi sârbi au fost îngropaţi în
cimitir. Pentru a demonstra acest aspect, primăria Dărmăneşti a
creat un site care prezintă documente din perioada respectivă ce
par să dovedească acest lucru.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ofensiva Armatei
Sovietice a distrus în câteva ore poziţiile vânătorilor de munte
secui din localitate. În cimitirul militar a fost inaugurat în 1996
un monument în amintirea eroilor celui de-al Doilea Război Mondial,
la care, în fiecare an, se ţin comemorări. Cimitirul a fost renovat
în ultimii ani de către Consiliul local Sânmartin, cu sprijinul
statului ungar.
