Cluj-Napoca, 5 martie 2019 (MTI) - Moştenitorii domeniilor Bánffy
îşi pun speranţa în Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în
conflictul juridic pe care îl au cu statul român în ceea ce
priveşte restituirea proprietăţilor naţionalizate. Declaraţia a
fost făcută pentru agenţia ungară de presă MTI de către Farkas
Bánffy, nepotul lui Dániel Bánffy, după ce statul român a anulat în
instanţă mai multe titluri de proprietate ale unor domenii
retrocedate familiei în judeţul Alba.
“Momentan suntem la instanţa din Strasbourg cu cele zece mii de
hectare de pădure din judeţul Mureş, iar în urma rezultatelor
internaţionale vom redeschide şi procesele din Alba” – a declarat
Farkas Bánffy.
Acesta a adăugat: procesele împotriva retrocedărilor din
judeţul Alba au fost intentate la presiunea Bucureştiului, şi au
fost redeschise pe baza aceluiaşi argument, ca şi în judeţul Mureş,
invocându-se o sentinţă dată în 1952, în care fostul ministru,
Dániel Bánffy a fost condamnat în lipsă la 8 ani de muncă silnică
şi confiscarea averii.
“În solicitările de revizuire a sentinţelor de retrocedare până
şi greşelile de dactilografiere sunt aceleaşi, deci este limpede că
este vorba de un atac concentrat împotriva noastră” – a afirmat
moştenitorul. Acesta crede că în judeţul Mureş a fost o chestiune
politică şi economică faptul că statul român nu a permis
retrocedarea a aproape zece mii de hectare de pădure. Iar după ce
acolo statul a reuşit stoparea retrocedării, “ar da prost” dacă
alte domenii mai mici ar rămâne în proprietatea familiei Bánffy – a
interpretat situaţia Farkas Bánffy.
“Familia noastră este obişnuită cu astfel de atacuri. Noi nu
gândim în ani, ci în secole. Ba există avere, ba nu există, dar mai
devreme sau mai târziu, va exista” – a adăugat acesta.
Anul trecut, descendenţii Bánffy şi-au exprimat dezamăgirea
faţă de faptul că nu au reuşit să redobândească pădurile
naţionalizate din judeţul Mureş.
Au arătat atunci, că averea lui Dániel Bánffy a fost
naţionalizată în anii 1947-1948, astfel că în momentul pronunţării
hotărârii din 1952 nu a mai existat avere pe care statul român ar
fi putut să o confişte. Aceştia au mai spus că în cazul procesului
contrafăcut din 1952, în urma căruia a fost pronunţată o sentinţa
nefavorabilă fostului ministru, Tribunalul Cluj-Napoca pronunţase
deja o sentinţă definitivă de achitare în 1946, atunci când încă
instanţele erau independente faţă de influenţa comunistă.
Potrivit moştenitorilor, chiar şi aprobarea cererii de
revizuire a procesului a fost una ilegală, deoarece legea prevede
această posibilitate numai în cazul în care apar dovezi care nu au
fost cunoscute în momentul restituirii. În opinia lor, sentinţa
pronunţată în 1952 împotriva lui Dániel Bánffy a fost cunoscută şi
la data pronunţării sentinţei care a dispus restituirea averii
naţionalizate.
Baronul Dániel Bánffy (1893-1955) a deţinut o serie de
proprietăţi în Transilvania, iar în 1940 a devenit deputat în
Parlamentul Ungariei, fiind reprezentant al Partidului
Transilvănean. Între 30 decembrie 1940 şi 22 martie 1944 a fost
ministru al agriculturii în cadrul guvernelor Teleki, Bárdossy şi
Kállay. În octombrie 1944, organele de securitate germane l-au
arestat pentru implicarea sa în pregătirile de ieşire din război,
în luna decembrie acesta a reuşit să scape din detenţie. În 1951,
comuniştii l-au scos din casa sa din cartierul Rózsadomb al
Budapestei, iar în 1952, Tribunalul Popular de la Bucureşti l-a
condamnat, în absenţă, la opt ani de muncă silnică şi a decis
confiscarea averii sale.
